Anul 1492 a marcat începutul unei perioade de aproape un secol de cuceriri brutale ale Spaniei în cele două Americi. Acela a fost începutul „Epocii conchistadorilor”. Acțiunile brutale și lipsite de scrupule ale unor oameni precum Columb și Cortés, care au luat în stăpânire porțiuni uriașe din Lumea nouă, aveau să aducă sfârșitul puternicelor civilizații ale aztecilor și incașilor, dar și moartea a milioane de indigeni oprimați, luați în sclavie sau secerați de boli ucigătoare. Cultura populară i-a prezentat pe conchistadori ca pe niște pionieri curajoși ai creștinătății, dar narativul se schimbă acum, scoțând la iveală o poveste mai sumbră despre ascensiunea și decăderea acelor oameni: un traseu clădit pe atrocități inimaginabile și alimentat de o sete oarbă, de nestăvilit, după aur, putere și glorie.